Originile gimnasticii pot fi urmărite până în Grecia antică. Însă naționalismul a impulsionat ascensiunea gimnasticii moderne de la războaiele napoleoniene până în epoca sovietică.
Bărbat gol făcând exerciții în piață. Gardă de corp stoică la inaugurarea lui Abraham Lincoln. Adolescenți mici ridicându-se de la pământ într-o serie amețitoare de sărituri și răsturnări. Aceste imagini nu sunt întâmplătoare - toate fac parte din istoria gimnasticii.
Odată cu ascensiunea unor sportivi precum Simone Biles și Kohei Uchimura, sportul a devenit una dintre cele mai îndrăgite probe de la Jocurile Olimpice. Gimnastica nu a inclus întotdeauna paralele sau bârnă de echilibru – gimnastica timpurie includea manevre precum cățăratul pe frânghie și balansarea bastonului. Dar, în evoluția sa de la tradiția greacă antică la sportul olimpic modern, gimnastica a fost întotdeauna strâns asociată cu mândria și identitatea națională.
Atleții greci antici își exersau adesea abilitățile gimnastice nud. Acești gimnaști timpurii își antrenau corpurile pentru război.
Originea gimnasticii
Sportul își are originea în Grecia antică. În Grecia antică, tinerii erau supuși unui antrenament fizic și mental intens pentru război. Cuvântul provine din grecescul gymnos, „gol” – apt, deoarece tinerii se antrenau goi, făceau exerciții, ridicau greutăți și concurau unii împotriva altora pe podea.
Pentru greci, exercițiile fizice și învățarea mergeau mână în mână. Potrivit istoricului sportiv R. Scott Kretchmar, sălile de sport unde se antrenau tinerii greci erau „centre de erudiție și descoperire” - centre comunitare unde tinerii erau educați în artele fizice și intelectuale. Filosoful grec Aristotel din secolul al IV-lea î.Hr. a scris: „Educația corpului trebuie să preceadă educația minții”.
Însă gimnastica, așa cum o cunoaștem astăzi, provine dintr-un alt focar de intelectualism și dezbateri aprinse: Europa secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Acolo, la fel ca în Grecia antică, condiția fizică era considerată o parte integrantă a cetățeniei și patriotismului. Societățile populare de gimnastică din acea epocă combinau toate trei.
Friedrich Ludwig Jahn, un fost soldat prusac, a fost descurajat de înfrângerea țării sale în fața lui Napoleon. El a inventat o formă de gimnastică numită Turnen, despre care credea că va revitaliza țara sa.
Fostul soldat prusac Friedrich Ludwig Jahn – cunoscut mai târziu drept „Părintele gimnasticii” – a îmbrățișat filosofia mândriei naționale și a educației specifice epocii iluministe.
După ce Prusia a fost invadată de Franța, Jahn a considerat înfrângerea germanilor ca o rușine națională.
Pentru a-și înălța conaționalii și a uni tinerii, s-a orientat către fitness. Jahn a creat un sistem de gimnastică numit „Turner” și a inventat noi aparate pentru elevii săi, inclusiv bara dublă, barele paralele, bârna de echilibru și poziția calului.
Jahn a inventat exerciții de rezistență, inclusiv săritura și bârna, pe care adepții săi le-au executat la festivalurile Turner din întreaga țară. În imagine sunt femei de la Hannoversche Musterturnschule care cântă la festivalul din Köln în 1928.
Cum a alimentat naționalismul ascensiunea gimnasticii
La începutul secolului al XIX-lea, adepții lui Jahn (cunoscuți sub numele de „Turners”) au făcut schimb de idei despre mișcări similare gimnasticii moderne în orașele din Germania. Și-au exersat abilitățile la bârnă și cal cu mânere, au urcat scări, inele, au sărit în lungime și au făcut alte activități, toate acestea în timp ce organizau spectacole de gimnastică de amploare.
La Festivalul Turner, ei fac schimb de idei, concurează în gimnastică și discută despre politică. De-a lungul anilor, și-au adus ideile despre filosofie, educație și fitness în Statele Unite, iar cluburile lor de gimnastică au devenit centre comunitare vitale în țară.
Turner a devenit, de asemenea, o forță politică în America. Mulți și-au părăsit patria pentru că se opuneau monarhiei germane și tânjeau după libertate. Drept urmare, unii dintre membrii lui Turner au devenit aboliționiști fervenți și susținători ai lui Abraham Lincoln.
Două companii de Turners i-au oferit protecție președintelui Lincoln la prima sa inaugurare, iar Turners chiar și-au format propriile regimente în armata Uniunii.
Între timp, o altă sectă europeană axată pe fitness a apărut la Praga la mijlocul secolului al XIX-lea. La fel ca Turnerii, mișcarea Sokol era compusă din naționaliști care credeau că exercițiile calistenice coordonate în masă vor uni poporul ceh.
Mișcarea Sokol a devenit cea mai populară organizație din Cehoslovacia, iar exercițiile sale includeau paralele, orizontale și exerciții la sol.
Nadia Comăneci din România a devenit prima gimnastă care a obținut un scor perfect de 10 la Jocurile Olimpice din 1976. Atleta în vârstă de 14 ani este fotografiată sărind sus într-un picior în timpul unei exerciții la sol în acel an.
Gimnastică la Jocurile Olimpice
Pe măsură ce popularitatea lui Turner și Sokol creștea, gimnastica devenea din ce în ce mai populară. Până în 1881, interesul internațional pentru gimnastică creștea, iar Federația Internațională de Gimnastică lua naștere.
În timpul primelor Jocuri Olimpice moderne din 1896, gimnastica a fost una dintre probele obligatorii pentru fondatorul Pierre de Coubertin.
Șaptezeci și unu de bărbați au concurat în opt probe de gimnastică, inclusiv escaladă la coardă. Deloc surprinzător, Germania a câștigat toate medaliile, cinci de aur, trei de argint și două de bronz. Grecia a urmat cu șase medalii, în timp ce Elveția a câștigat doar trei.
În anii care au urmat, gimnastica a devenit treptat un sport cu scoruri standardizate și probe de competiție. Gimnastica este împărțită în două părți: gimnastica artistică, care include sărituri, paralele, bârnă, cal cu mânere, inele statice, paralele, bare orizontale și sol; și gimnastica ritmică, care include aparate precum inele, mingi și panglici. În 1928, femeile au concurat pentru prima dată la gimnastică olimpică.
Astăzi, Simone Biles din Statele Unite este cea mai decorată gimnastă din istorie. Performanțele sale impresionante au inspirat admirație și mândrie națională, inclusiv performanța sa la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, unde a câștigat patru medalii de aur și una de bronz.
Scandal.
Gimnastica încurajează unitatea națională și celebrează corpul perfect. Însă sportivii au plătit un preț piperat pentru asta. Disciplina pe care o promovează gimnastica poate duce cu ușurință la metode de antrenament abuzive, iar sportul a fost criticat pentru că favorizează participanții foarte tineri.
În 2016, Larry Nassar, doctorul echipei de gimnastică a SUA, a fost acuzat de abuz sexual asupra unor copii. În lunile care au urmat, un scandal a dezvăluit lumea din culisele gimnasticii, expunând o cultură a abuzului verbal, emoțional, fizic, sexual și a subjugării.
Peste 150 de gimnaști au depus mărturie la audierea de condamnare pentru Nassar, care a fost condamnat la 60 de ani de închisoare federală în 2017.
Tradiţie.
Gimnastica nu mai face parte dintr-o mișcare politică amplă în favoarea naționalismului și a solidarității sociale. Însă popularitatea și rolul său în mândria națională continuă.
David Clay Large, cercetător senior la Centrul pentru Studii Europene de la Universitatea din California, Berkeley, scrie în revista Foreign Policy: „În cele din urmă, despre asta sunt Jocurile Olimpice”.
El scrie: „Aceste așa-numite sărbători «cosmopolite» au succes tocmai pentru că exprimă ceea ce încearcă să depășească: cele mai fundamentale instincte tribale ale lumii.”
Editor:
Data publicării: 28 martie 2025
